Despre Ghostpoet am mai scris pe site. Este una dintre cele mai puternice noi voci din hip hop-ul britanic și a avut un 2011 excelent, cu albumul lui de debut Peanut Butter Blues & Melancholy Jam nominalizat pentru o groază de premii. Și o sa mai scriu despre el.

Despre Mike Skinner a.k.a The Streets nu am mai scris. Dar această scăpare se datorează, la fel ca în cazul Annei Calvi, faptului că ultimul album și single-urile aferente au apărut înainte de nașterea SubAsfalt. Din păcate, spre deosebire de domnișoara Calvi, melodii noi nu vor mai apărea, pentru că The Streets a avut ultimul concert pe 26 noiembrie. Dar The Streets este one of my all time favourite acts, așa că sigur va mai apărea câte ceva pe site.

Mike Skinner a atins stadiul în care își permite elicoptere în videoclipuri

Anyway, all is not lost. Robert Harvey a fost solistul trupei The Music și și-a făcut simțită prezența pe mai multe refrene de pe ultimul album The Streets, Computers and Blues. Și cum every new beginning comes from some other beginning’s end, după ce amândoi au pus capăt unor proiecte anul ăsta, au decis să pornească unul nou numit The D.O.T. Un site există deja, pe care au postat 16 video-uri cu experimente muzicale. În bunul stil The Streets, avem killer beats, gorgeous images și niște wtf moments. Da, lipsesc câteva strofe marca Mike Skinner, dar nu poți avea totul. Oricum, semnele sunt bune, așa ca și ei au niște spațiu viitor rezervat pe site.

Ei bine, cei trei și-au unit forțele cu Rizlab mai ceva ca în Captain Planet și au făcut primul video interactiv. Adică și-au cântat noua melodie Trouble în timp ce oamenii internetului votau în ce mod să continue videoclipul. Rezultatele sunt amuzante și random, cu majorete, un boy band și Stonehenge. De remarcat reacțiile lui Skinner și încercările de a fi serios a lui Ghostpoet. Iar pentru aceia dintre voi cu ochelarii necesari (nu, ăia de la cinema nu merg), există și buton de 3D. Și să nu uităm de cântec în sine: flow-ul chilled al lui Ghostpoet, ritmul electronic al lui Skinner și refrenul lui Harvey sunt o combinație mai câștigătoare decât Charlie Sheen. Regret doar că muzica nu era live, pentru că mereu am fost curios cum sună un rap în timp ce ești asaltat de un Yeti.

Poze luate de aici.