Prima zi din Summer Well 2012 a fost într-adevăr a festival like a holiday, doar că de data asta a fost mai mult ca a holiday în Techirghiol, la băile cu nămol, din cauza ploii. Orișicum, slavă domnului că a plouat doar la început puțin și apoi s-a oprit. În câteva cuvinte: oameni frumoși și muzică frumoasă. Cam așa a fost.

Muzica.

Citizens!

Primul band din line-up a fost Citizens!, de altfel unul dintre band-urile pe care voiam să le văd destul de mult. Au început chiar înainte să ajung la scenă, iar când eram acolo, deja se formase o mulțime decentă de persoane bine dispuse și fericite că-i ascultă. Solistul era destul de energic (câteodată prea energic), însă asta i-a priit cel mai bine spre final, când publicul devenit mai relaxat a început să se miște un pic. Eram surprins că n-au lăsat True Romance la sfârșit, ci a fost penultima piesă pe care au cântat-o, ea fiind cea mai cunoscută treabă de la ei, dar Girlfriend a dovedit că merită să fie piesa de încheiere, căci oamenii au sărit cu adevărat în sus pe finalul ei uber săltăreț. All in all, mi-a plăcut Citizens! Bring it on with the rest.

Wolf Gang

A urmat Wolf Gang, trupă de la care știam destul de puține piese, ce-i drept. Poate de aceea nu m-a impresionat la fel de mult ca Citizens! și m-a făcut să cred că ar fi fost mai nimerit ca Citizens! să fie, în line-up, după ei. Nu mă înțelegeți greșit, au fost ok, people enjoyed it, chiar și eu, doar că stilul lor a fost fad și șters. Been there, seen that. Ce-i drept, a murit ceva în mine când am auzit Lions In Cages live. Mi-am amintit cât de mult abuzam de piesa asta pe vreme când o descoperisem pe radio Guerrilla. Și nu am fost singurul care a murit pe ea. Un public din ce în ce mai consistent se forma și acel public îl acompania pe solist la vocalele alea lungi și extrem de catchy. Atât Wolf Gang, cât și Citizens! ne-au spus ceea ce aveam să mai auzim de câteva ori în seara respectivă, și anume, că sunt pentru prima oară în România. Good. Do come back from time to time, zic.

Asteroids Galaxy Tour

The Asteroids Galaxy Tour a fost una dintre trupele care m-a surprins plăcut. Nu aveam mari așteptări de la ei. Pentru mine erau “band-ul ăla care are piesa aia din reclama de la Heineken” și cam atât. Well, shame on me, pentru că au fost foarte mișto. Solista mi-a părut – nuștiudece – un fel de cowgirl veritabilă care s-a hotărât să renunțe la activitățile ei domestice și să se apuce de cântat, exact așa, ca într-o comedie dintr-aia cu final incredibil de optimist. Lucru datorat atât vocii ei și intonației foarte, cum să-i zic, sweet & sexy pe care o avea, cât și datorită look-ului general, look simpatic adică. Audiența deja era numeroasă, oamenii săreau, se mișcau. Tipa interacționa destul de frumos cu noi și, desigur, a mai adăugat câte un “Romania” sau “Bucharest” pe ici, pe colo, improvizat, în versurile pieselor ei. Band-ul ei era cum nu se poate de cosmopolit, în componența sa intrând de la un asiatic cu un păr dubios de frumos și girly, până la un cool dude cu ochelari care știa să cânte la trompetă. Evident, The Golden Age a fost piesa care a stârnit vâlva cea mai pregnantă. Dar nu numai. În general, au fost o trupă bine primită și destul de iubită de publicul amator de Summer Well. Păi foarte drăguț așa.

Patrick Wolf

Apoi s-a întâmplat ceea ce eu voi numi dezamăgirea serii: Patrick Wolf. Patrick Wolf a fost o glumă și, din păcate, nu una bună. Trebuie spus că mie îmi place foarte mult Patrick Wolf și, prin urmare, aveam cele mai mari așteptări de la el. Credeam că o să fie Ză Performance, știți voi, dintre toate din ziua 1 de Summer Well. Ei bine, penis. Nu, nu a fost. Ba dimpotrivă, a fost de departe cel mai prost performance și nu numai de la Summer Well, ci în general din ce a trăit retina mea să vadă până acum. Omul, deși talentat și cu o voce frumoasă, era wasted. Nu știu dacă cineva a uitat să-i menționeze că și în România drogurile sunt ilegale, cert e că a venit wasted și înarmat cu atitudinea aia de I don’t give a fuck about this and about you, I just wanna have fun. Or, să ne amintim că există două categorii de artiști: cei care atunci când sunt pe droguri fac niște showuri incredibile și cei care atunci când sunt pe droguri sunt pur și simplu penibili. Din păcate, Patrick Wolf, deși ne tot repeta că se simte bine și că iubește România, face parte din categoria a doua. Există și niște părți pozitive la performance-ul lui: a avut niște solo-uri de pian absolut mișto. Alea i-au ieșit. Dar nu pot să trec peste basul ăla care era mult prea tare și sonorizarea proastă și nici peste faptul că am auzit o variantă din The City care suna de zece ori mai prost decât cea studio. Îmi pare rău, nu pot. Cu toate acestea, el se simțea bine și, se pare, publicul l-a apreciat, că aplauze a primit destule. Bine, acum nu pot spune dacă aplauzele erau pentru ce cânta sau pentru mimica și spectacolul flamboiant pe care îl făcea în timp ce se freca de scenă mai mult sau mai puțin lasciv. Patrick Wolf a strălucit foarte mult, dar doar datorită puloverului strălucitor pe care îl purta, ci nicidecum datorită calităților sale de muzician. Trist.

Hurts

Iată ca am ajuns și la headlinerii din prima zi de Summer Well, Hurts, care au fost – din nou, o surpriză pentru mine. De ce? Pentru că, nu numai că mi-au plăcut, dar cu siguranță s-a dovedit că au avut și cel mai mișto și complet show dintre toți. Iată-mă ajuns aici, în punctul în care trebuie să recunosc că Hurts – o trupă pe care o desconsideram, pe care o numeam prea comercială (în continuare e, nu zic) și despre care nu înțelegeam exact cum se face că a ajuns headliner la Summer Well – au fost cei mai tari.

Hurts

Show-ul lor a fost foarte bine gândit, începând cu visuals-urile frumoase și terminând cu coregrafia celor două domnișoare care i-au acompaniat pe tot parcursul performance-ului. Să nu mai zic că tot mise-en-scene-ul ăsta sobru, curat și elegant a fost foarte frumos completat de un cvartet de coarde.  Ce-i drept, aici e și punctul în care am simțit publicul ăla pe care nu-mi doresc să-l simt prea mult, adică teenageri disperați și fete nef…ericite, scăpate la Summer Well, care mai aveau un pic și se băteau pentru a prinde unul dintre trandafirii albi pe care solistul Hurts îi tot arunca în public. Iată, trandafiri albi aruncați în public, din nou, un detaliu care îi duce mai aproape de showul perfect. Nu știu ce să zic de mixul de piese în schimb, pentru că la un moment dat au avut o piesă excesiv de lentă și cu un iz dintr-ăla de heartbreaking song și era spre final, unde finalul, de obicei, e ăl mai dinamic. M-aș fi așteptat la ceva mai cu energie, oricum, nu mă plâng, că se potrivea chiar și în condițiile acelea. Publicul a atins numărul său maxim aici, că loc în care să mă mișc, cu siguranță, nu aveam. A fost un show pe cinste, fără niciun dubiu.

Hurts

Organizarea.

Dacă vorbim de organizare, vorbim de laturi pe care am observat îmbunătățiri, precum faptul că anul acesta unlike last year, băile au fost separate în funcție de sex, astfel încât la băieți era mereu gol, la fete, evident, nu. Deci mulțumesc, organizatori, că v-ați gândit la asta. Dar vorbim și de laturi care au rămas la fel de prost organizate sau chiar mai rău, precum asigurarea transportului București-Buftea de către RATB. În primul rând au fost cozi enorme care au funcționat foarte prost și nu toată lumea știa de faptul că poți să-ți iei biletul de RATB prin telefon. În al doilea rând a fost o treabă la care eu sunt sensibil, și anume, false advertising. Pe site-ul oficial suntem anunțați că biletul costă tur-retur 8 lei și descoperim că, de fapt, costă 9,6 lei (diferența de 1,6 lei fiind dată de cardul de RATB). Dar stați, there is more. Și nu e vorba de tur-return, căci s-a dovedit că biletul respectiv era valabil doar până la ora 00:00, pe urma trebuia să cumpărăm încă unul. Asta în condițiile în care concertul s-a terminat la ora 00:00. Păi dragi organizatori Summer Well, din acest punct de vedere, vă trimit o bucată frumos împachetă de muie. E o muie din principiu, nu din cauza banilor. Just so you know.

Concluzii.

Trecând peste micile nemulțumiri, am fost fericit că am participant la day 1 of Summer Well. Mi-a plăcut și sper că și azi o să rock it rău de tot.

Update: Oh, stai. Se pare că a doua zi este anulată cu totul. Iată că încă o bucată de muie se duce la, ghiciți cine?, exact, tot la organizatori. S-a dus naibii tot good mojo-ul din jurului festivalului. Oh, well.

PS: Dragă adolescentule, care ai simțit nevoia să ragi pe muzica celor de la Hurts, fix lângă mine,  ca o bovină nostalgică și care ai simțit nevoia să te dezbraci de tricou, de parcă ai uitat că erai la  un concert frumos, ci nu la meciul Dinamo – Barcelona și care erai însoțit de prieteni/ele tăi, ce țineau morțiș să i se adreseze outloud solistului Hurts cu “dacă nu o dai încoace, sugi p**a toată viața ta” atunci când arunca trandafiri albi, te rog eu, mori. Mulțumesc.