E vineri seară. Da, știu că e luni, nu, nu e un post pe care l-am scris de vineri, dar am uitat să îl public. Încercam o chestie aici, ok?

Deci. E vineri seară. Sunt pe saltelele de lângă intrarea în Control. Sunt aici pentru că era foarte aglomerat când am ajuns. Găsisem o masă pe jumătate goală și după ce am încercat câteva abordări în minte, le-am întrebat pe fetele de la cealaltă jumătate dacă e liber. Am mers cu “E liber aici?“. Mi-au zis că s-ar putea să mai vină cineva, dar momentan putem sta acolo. O presiune imensă, din punctul meu de vedere. Cum am văzut saltele eliberându-se am devenit ca Terminator cu un nou obiectiv pe ecran.

Așa că acum sunt pe saltele. Sunt așezat puțin pe geaca tipului de lângă mine. Mi-am dat seama de asta doar la ceva timp dupa ce mă așezasem. E ciudat să mai fac ceva legat de asta acum. În plus, nu e ca și cum o să se șifoneze, e de fâș.

E pauză de conversație și mă gândesc la altceva. Ca să fiu total sincer, cel mai probabil nu e pauză de conversație. Nu știu, nu eram atent. În orice caz, mă gândesc că nu am mai scris de mult pe site, mai ales un review de concert, și că ar fi bine să scriu despre Retro Stefson. Da, așa o să fac.

Retro  Stefson

Din când în când îi mai văd pe terasa pe membrii formației. Apropo, Retro Stefson sunt niște islandezi care cântă un fel de electro/dance. E deja 10.30, concertul trebuia să înceapă la 10. Nu e prima dată când ies din casă, știu că asta nu se întâmplă, dar cumva e un vibe ciudat de data asta. Aflu că o să înceapă la 12. Și nu ei, ci trupa din deschidere, Hermigervill. În plus, când îi mai văd pe terasă parcă citesc neliniștea în ochii lor islandezi. În fine.

Între timp s-a instalat înăuntru și un gift shop al formației. Văd când merg la toaletă prețuri de genul 30 pentru tricou. Îmi imaginez că e vorba de euro, că parcă 30 de lei e prea puțin pentru cât costă chestiile astea în general. La toaletă nu se întâmplă nimic notabil, dar aflu mai încolo că am ratat o scenă de amor ca într-un film independent de la Sundance. Încă o legendă înscrisă pe pereții toaletei din Control.

Cică prețurile sunt în lei. Wow. Poate îmi iau tricou, ultima dată mi-am luat la The Stagger Rats.

E 12, tot nu a început. M-a luat puțin somnul și îmi e destul de clar că nu voi mai scrie acel review.

Pe la 12 și ceva aflu că a început. Nu înțeleg exact care a fost strategia. Ori chiar s-a întâmplat ceva, ori pur și simplu au așteptat să se mai adune lume. Dar nu e ca si cum lumea o să se ducă să stea în sala goală.

Văd că nu e nimeni la bilete, deși e intrare 15 lei. Adopt starea de om care știe ce face și trec încrezător prin ușă, cu sentimentul că fac ceva foarte wild. Poți să faci chiar pușcărie pentru asta, nu? Acum trebuie neapărat să scriu un review, să îmi rămână fapta veșnic în istorie. E un fel de protest împotriva sistemului, până la urmă. Nu aș accepta în totalitate daca m-ar numi cineva erou, dar, nu știu, poate sunt unii oameni care consideră asta și au dreptul la părerea lor.

Dacă mi se face poză pentru vreun manual alternativ, as vrea să fie din dreapta, e partea mea bună.

Sunt cam 20 se persoane în sală. De fapt Hermigervill nu e o formație, doar un tip și foarte mult păr. Sună destul de mișto ce face el, niște beat-uri, niște clape, și lumea începe să danseze. Doar că atunci se termină. Da, am prins în jur de două melodii. Oricum, părea un om bun. Se mai schimbă oamenii din sală, dar tot rămân câteva zeci.

Tot nu e nimeni la bilete. Îmi dau seama că au lăsat intrarea liberă.

Retro Stefson urcă pe scenă și încep să cânte fără vreo introducere. Văd că Hermigervill e și el în trupă. Lumea se adună încet-încet. După a doua melodie e deja destul de plin. Solistul e fun și carismatic, dar în mare parte din timp nu înțeleg ce zice. În general însă pare că vrea să sărim sau să scoatem vreo interjecție, nu e chiar fizică cuantică. Muzica e mișto, lumea intră în mood. Că tot menționasem concertul Stagger Rats, vorba lui Ciprian: sunt destul de entuziasmat.

Retro Stefson își cântă toate piesele cunoscute și ne fac pe toți să petrecem ca și cum ar fi 1999. Dans, voie bună, e bine. Pe una dintre melodiile de final fiecare membru are câte un solo. Apoi mai fac un bis și gata. Parcă a fost puțin cam scurt, mai voiam.

Dacă tot nu am plătit intrare, decid să îmi iau un tricou. E alb și scrie mișto Retro Stefson pe el. Aveau cu S-ul curbat sau în formă de fulger. Fulger, evident.

Mă gândesc despre ce aș putea să scriu în review. Între timp ajung să stau la DJ-eala din față și se face 5. Probabil nici nu o să îmi mai aduc aminte că am fost la concert.

E luni. De fapt e marți, era luni când am început să scriu. Mi-am luat noul album The National, dar mi-e frică să îl ascult. Mi-e frică că va fi prea bun. A apărut și noul album Daft Punk, dar nu l-am luat încă. Toate la timpul lor.