Dacă anu’ trecut ploaia transforma Summer Well într-un eveniment pe jumătate ratat, anul ăsta vremea și-a ținut isteria sub control și a lăsat Soarele să facă ceea ce știe el mai bine. Să-ncălzească, cum ar veni. Iar odată cu temperatura din termometru a crescut și entuziasmul nostru, căci la final festivalul s-a ridicat la așteptările tuturor (ba, judecând după reacțiile online, peste unele a și sărit) și fiecare a plecat acasă mai bogat cu un refren care-i tot zdrăngăne prin minte, cu o ieșire-n natură relaxantă sau, pur și simplu, cu o jumătate de jeton ca amintire dintr-un moment mișto care a durat 2 zile întregi. Summer Well went well this year.

Line-up Day 1.

Blood_Red_Shoes

Blood Red Shoes

Blood Red Shoes a avut nenorocul de a fi band-ul din deschidere, ceea ce l-a făcut să aibă un public redus, căci lumea nu a început să se adune la adevăratul potențial decât odată cu lăsarea serii. Păcat. Pentru că, deși lipsiți de privilegiul de a fi în ‘’prime time’’-ul festivalului, cei doi membri au fost destul de awesome acolo pe scenă. De altfel, au fost primii de la care am auzit o frază care avea să devine recurentă pe tot parcursul evenimentului – “This is our first time here in Romania”. Da, știm. D-aia aveam fața brăzdată de un zâmbet tâmp și noi, că-i prima oară când vă vedem pe majoritatea live. Energici și entuziaști, ne-au spus că nu erau obișnuiți cu vremea asta. Ei sunt din Anglia, deci înțelegem. Au fost simpatici, au invitat, la un moment dat, și 3 fane care stăteau în primul rând să danseze cu ei pe scenă. Au tras un mic spectacol cât să ne placă și să ne câștige votul, după care au părăsit frumos scena făcând loc pentru Eugene Mcguinness.

Eugene Mcguinness (stând cam prea pe loc)

Eugene Mcguinness (stând cam prea pe loc)

Eugene, în schimb, nu a reușit să-mi capteze atenția mai mult de vreo 2 piese. Era destul de static, nu se mișca și nu părea să transmită mare emoție, așa că am profitat de performance-ul lui și am făcut o verificare riguroasă food corner-ului. Era amuzant că mai auzeam în trecere un “ăsta-i tipul care a făcut cover după Lana Del Rey” și, cel puțin pentru mine, tot aici a rămas – “tipul care are cover-ul ăla mișto după Lana Del Rey”.

Michael Kiwanuka

Michael Kiwanuka

Luăm o pauză în care descoperim toaletele (îi mulțumim Karmei și zeului alternativ că sunt separate în funcție de sex, deci timp în plus pentru noi) și revenim la scenă ca să-l găsim pe Michael Kiwanuka, replacementul din line-up despre care credeam că o să devină și el la rândul său replaced cu câteva zile înainte, dat fiind faptul că își anulase concertul de la Sziget. Dar totul a mers ok, a fost o oră de cântat frumos, însă cântat dintr-ăla de stat pe iarbă și simțit lenea, mai degrabă, decât dintr-ăla de dus în fața scenei și simțit muzica prin neastâmpăr clasic și sărit în sus. Muzica sa nefiind cea mai veselă de prin zonă, este ușor de înțeles de ce. Frumos act, frumoase piese, în orice caz.

Glasvegas

Glasvegas

Lumea a început să se strângă cu adevărat în număr mare începând cu performance-ul lui Glasvegas. Eu nu prea ascultasem Glasvegas. Le dădusem o șansă și am audiat puține piese de la ei, dar nu pot să zic că ne-am plăcut. Nu s-a creat nicio legătură între noi. Drept urmare, nu aveam așteptări mari. Lucru care a condus, desigur, la faptul că mi s-au părut mai ok decât mă așteptam. Au avut și niște ajutoare, proiecții destul de mesmerizing și un show de lumini decent. Muzica era destul de constantă ca linie melodică, lucru de care mai toți din jurul meu s-au plâns (“sună toată piesele la fel”). Mie, într-o oarecare măsură, mi se pare normal să aibă un ceva comun, dacă vin de la aceeași trupă. În orice caz, n-a fost o trupă neapărat genială, însă mi-au dat o stare destul de dreamy, că mă tot uitam la proiecțiile alea, îi ascultam și mă gândeam la ale mele. De la mine au notă de trecere. Ceea ce a urmat după ei, însă, a fost highlight-ul Day 1. Da, exact, The xx.

The xx

The xx

La The xx, nici dacă voiam probabil că nu reușeam să fug din partea din fața scenei pentru că toți voiau să stea cât mai în față și eu, ascultător mediocru de The xx (da, ați citit bine, nu ascult atât de mult The xx), mă duceam cu turma, că așa-i viața în situațiile astea. Și iată-mă pus în fața unei trupe despre care știam că e destul de iubită și pe care eu nu am reușit niciodată să o plac atât de mult pe cât vedeam la alții că se poate. Credeam că o să fie ok și atât. A fost, însă, mai mult decât ok. A fost ceea ce îmi place să numesc “un show curat”, adică those awesome vocals ale solistei se auzeau limpede și se completau cum nu se poate de frumos cu jocul de lumini de pe scenă și cu coregrafia subtilă pe care o avea cu Oliver, coleg de scenă. Spațiul neutru împuternicit și de vestimentația lor neagră era neperturbat de tot stilul minimal. A fost felul unui concert muzical de a ne zice că ‘less is more’ presupun. Și mi-a plăcut asta foarte mult. Și mie și multora, căci majoritatea păreau impresionați rău de The xx. Mă bucur că am ajuns acolo ca un ascultător mediocru al lor. Așa am avut șansa să plec mult mai impresionat decât dacă aș fi fost un fan înrăit.

Concluzia este că The xx a fost best act of Day 1 și că trupele din deschidere nu trebuie niciodată ignorate doar fiindcă sunt trupele din deschidere.

 

Line-up Day 2.

Dacă Day 1 de la Summer Well a fost, să-i zicem, un softcore muzical aflat în emancipare, pe Day 2 cu siguranță putem să-l considerăm fratele mai mare gata să sară la bătaie dacă cineva zice ceva de mă-sa. Și, cel puțin pentru mine, Day 2 a fost ziua de la care așteptam să fiu amazed.

Apăsați cu încredere pe pagina următoare ca să citiți despre Day 2.

Pagina 1 2