Ăsta o să fie un Sunday Mood foarte scurt și ceva mai puțin general decât restul. Nu de alta, dar îmi imaginez că nu mulți dintre voi tocmai s-au întors de la Erasmus din Barcelona. În orice caz, nu o să vă spun nici cum a fost, nici ce mi-a plăcut, nici pe cine am întâlnit. Nici de unde poți să mănânci cei mai bună carne de vită din galaxie, nici unde e berea doar un euro daca îți faci un card, nici ce club e ca vechiul Control. Și cu atât mai puțin despre sesiunea în care am reușit să-i includ într-o lucrare științifică pe Sinatra, Beyoncé și Arctic Monkeys.

Nu, vreau să vă zic altceva. Pe la început, când Ciprian îmi tot zicea să mai scriu articole și eu aprobam, deși în adâncul sufletului știam că nu o voi mai face, mi-a zis și să scriu despre piesa care mi se pare că reprezintă Barcelona. Pe moment nu am avut nicio idee și am abandonat căutările. Dar chiar când îmi luam la revedere de la plajă (în tricou, pentru că erau 15 grade), mi-a picat pe shuffle piesa asta și am știut ca e the one. Nu știu dacă aș putea să vă explic prea bine de ce, dar oricum nu e genul de lucru care se explică. Ori mă credeți pe cuvânt, ori, și mai bine, mergeți și vedeți.

Atât voiam să vă zic.