Benjamin Booker

Benjamin Booker nu este un om cu niște corzi vocale mișto. Benjamin Booker sunt niște corzi vocale mișto, peste care s-a întâmplat să se dezvolte și un om.

Textura vocii sale se distinge atât de bine, încât putem spune că are o personalitate de sine-stătătoare, una crudă, sinceră și puternică, adică perfectă pentru niște home-made rock’n’roll. Iar dacă vă mai și zicem că vine din aceeași țară de unde vine și rock’n’roll-ul, adică America, este clar de ce muzica sa este cum nu se poate de autentică.

Tipul are vreo 25 de ani și tocmai și-a lansat albumul de debut pe 19 august. Și pentru că nu era îndeajuns că a fost descoperit de un label cu care a semnat un contract, a debutat și la TV, la emisiunea lui David Letterman. Și ca să aveți o idee și mai bună despre unde trebuie încadrat muzical, să știți c-a fost în turneu cu Jack White, unde și-a zis of-ul muzical în deschidere.

Dacă o să-i ascultați materialul discografic de debut, care-i poartă numele, o să dați de 12 piese care oscilează – câteodată ușor, câteodată plăcut de abrupt – între rock și blues, piese care te fac să te întrebi cât de mult ai da din cap dacă ai fi la un concert de-al lui și cât ai sta locului, mâncat de melancolia sunetului de chitară pe care pare că-l mânuiește bine.

Lead single-ul de pe album, “Violent Shiver”, este – cel puțin pentru moment – și piesa mea favorită, însă n-aș ignora nici altele precum “Have You Seen My Son?”, care-i, practic, un ghem de angoase și întrebări surprins abrupt, pe care îl redă fix cum l-a trăit sau “Slow Coming”, care-i mult mai soulful și jazzy decât restul.

Orice ar fi, credem că ar trebui să începem să ne împrietenim cu Benjamin Booker, c-o să tot auzim de el.