Un altfel de
zgomot urban

Subiectiv
Era anul 2154

Era anul 2154

Era anul 2154. Tot iarnă. Tot târzie. Iar eu tot răcit. Țin minte asta pentru că se făceau fix 1100 de ani de la Marea Schismă și, cum anul în care a avut loc Marea Schismă fusese unul din puținii ani pe care reușisem să-i rețin vreodată la istorie, ăsta a fost primul lucru care...
Unde se duc zilele de duminică când se duc?

Unde se duc zilele de duminică când se duc?

Unde se duc zilele de duminică când se duc? Și mai important d-atât. Unde dracu’ se duc lunile de noiembrie când se duc? Vă zic, am clipit de 4-5 ori și apoi, când am căscat gura mai bine un pic, m-am trezit deja cu steagul României fluturându-și culorile deasupra capului meu din balcoanele gri din...
Jurnal de Barcelona: Seară daneză în Razzmatazz

Jurnal de Barcelona: Seară daneză în Razzmatazz

Întâi niște context, pe scurt. Prin martie m-am gândit că nu o să devin mai tânăr și că ar fi cazul să mai văd și eu cum e în alte cluburi. Așa ca am aplicat pentru Erasmus. După jumătate de an de scrisori, mape și secretariate, iată-mă în Barcelona, mergând la plajă ziua și căutând...
La ce mă aștept de la Summer Well 2013

La ce mă aștept de la Summer Well 2013

Să încep cu trupele despre care nu prea am nicio părere: The Family Rain și Eugene McGuinness. De la Eugene ascultasem un cover Lana del Rey și încă câteva piese, dar nimic nu m-a impresionat. Nu am mari așteptări. Cam la fel și pentru The Family Rain. Ei par ok, dar nu am depus mare...
Orașul și câinii. Și Ciprian.

Orașul și câinii. Și Ciprian.

Când am fost vara trecută în Berlin, mă îndrăgosteam de cel puțin 5-6 ori pe zi. Oamenii de acolo erau frumoși. Toți. Sau eram eu prea entuziasmat. Oricum, ce mai contează. În București, pe de altă parte, zilele mele se împart în două categorii: cele în care oamenii pe care îi văd pe stradă, în...
Un vis în patru acte: Fanfarlo - Myth of Myself

Un vis în patru acte: Fanfarlo – Myth of Myself

Fix înainte să dau share pe facebook piesei ăsteia, vocea din capul meu mi-a zis: “Hei, Filip, ce faci? Piesa asta merită articol!“. “Bine“, i-am zis eu. (Atât, a fost un dialog scurt.) Acum câțiva ani am văzut anunțat un concert Fanfarlo în Silver Church. Am zis să le dau o șansă și să ascult...
Plăceri urbane: când te inundă vecinul de sus și tu nu știi să înoți

Plăceri urbane: când te inundă vecinul de sus și tu nu știi să înoți

Există și ceva plăcut în a fi inundat de vecinul de sus. Faptul că ajungi să stai să te uiți cum se scurge apa încet și, încercând să-ți dai seama dacă se va opri, odată cu ea, te scurgi și tu. Nu chiar așa cum se scurg ceasurile lui Dali. Ele o fac din plictiseală,...
My not so funny Valentine

My not so funny Valentine

Tricky tocmai și-a lansat un nou album, False Idols, cel cu numărul 10 (zece!!) din cariera lui solo. Eu nu l-am ascultat încă, pentru că momentan am o groază de alte albume noi la rând și pentru că am nevoie de un mood foarte special ca să ascult Tricky. Dar voi să nu îmi luați...
Roșu, o culoare care sună bine

Roșu, o culoare care sună bine

Hai să vorbim despre Rai. Da, da, astăzi vreau să vorbim despre Rai. Mi se pare un concept interesant și vreau să trag de el așa cum trag clopotele, Mitică. Cum n-are sens fraza asta? Are. Dacă CocoRosie pot să lanseze o piesă despre viața de apoi sau Boris Vian poate să scrie o carte în...